PRIMARIA COMUNEI METES

Satul Tauti

Satul Tauti este situat pe Valea Ampoiului intr-un bazinet depresionar la varsarea Vaii Tauti pe malul drept, cu extinderi in amonte pana la paraul Valea Satului si in aval pana la Paraul Valea Bobului, precum si pe malul stang al Ampoiului de-a lungul DN 74. Dezvoltarea este limitata atat de versanti cat si de lunca inundabila a Ampoiului. Intravilanul localitatii are o suprafata de 122,4 ha si cuprinde intr-un singur trup aproape toate gospodariile localitatii, in extravilan ramanand un numar de trei gospodarii. Intravilanul este traversat de calea ferata Alba Iulia - Zlatna si de raul Ampoi, ocupand o parte din lunca inundabila a acestuia. Se intinde pe ambele maluri ale Ampoiului, vatra veche a localitatii pe traseele malului drept si pe vaile afluente, extinderea intravilanului pe malul stang s-a facut pe terenurile adiacente DN 74, pe o lungime de circa 700 m. Matematic, se regaseste la intersectia paralelei de 46006’ lat.N cu meridianul 23029’ long.E.
Tauti este atestata documentar din anul 1341 (Villa episcopalis TOTFOLUD). Pe teritoriul satului se semnaleaza urme de asezari apartinand culturii Cotofeni si Wietenberg, resturi de cultura din a doua epoca a fierului.

Cetatea Tautului
Pe teritoriul satului Tauti se afla o cetate medievala asezata pe varful unui masiv stancos, impunator, in dreapta Vaii Ampoiului, la o altitudine de 700 m fata de nivelul marii. Masivul este format dintr-o roca dura, un conglomerat si prezinta deosebite avantaje din punct de vedere defensiv: este izolat si are latura de sud prapastioasa, pana la 30 m adancime, iar cele de est si de nord cu pantele foarte inclinate. Cetatea se margineste la est cu o vale adanca, prin care curge paraul Cetatii, iar la vest cu o mica inaltime si cu paraul Corabiei.
Prima mentiune documentara dateaza din anul 1276 si apare intr-un act emis de episcopul Petru al Transilvaniei, act prin care acesta cere capitlului din Alba Iulia sa i se dea un deal din padurea satului Filesti (azi disparut) pentru a-si construi o cetate.
La 1299 cetatea apare in documente cu numele de Piatra Sfantului Mihail (Lapis Sancti Michaelis) primind denumirea hramului catedralei din Alba Iulia.
In anul 1379 episcopul Goblinus aseaza in vatra satului Tauti, langa malul Ampoiului calugari din ordinul paulinilor care si-au intemeiat aici o manastire. Cercetatorii cred ca deja in anii 1386 - 1389 calugarii au ridicat manastirea, care se compunea dintr-o biserica, chiliile calugarilor si o fortificatie de forma dreptunghiulara cu turnuri. Locul pe care s-a aflat manastirea este denumit de localnici Costei (de la castellum, castel). Aici se mai pot vedea astazi urme de ziduri, caramizi si alte materiale. De acum apar mentionate in documente atat cetatea cat si manastirea.
In anul 1551 Cetatea de la Tauti este ocupata de trupele austriecilor, iar in 1553 nu mai prezinta interes si este abandonata de Habsburgi. Cetatea a fost distrusa intre anii 1553 - 1556, in timpul retragerii austriecilor din Transilvania, cand au fost nimicite si alte cetati. La distrugerea ei contribuind, in egala masura, natura si oamenii.
Pana catre 1570 la Tauti a mai existat manastirea de sub cetate. Insa dupa ce si manastirea a fost desfiintata, meleagurile acestea au devenit mosie princiara.
Cercetarile arheologice au scos la lumina o mare cantitate de materiale: fragmente ceramice, cahle de teracota, obiecte de fier: cutite, varfuri de sageti, sulite, seceri, coase, zabale, potcoave, scarite, unelte de zidarie, ghiulele, cuie, precum si blocuri de piatra fasonata folosite la chenarele usilor si ferestrelor. (Fortificatii Medievale din Piatra din secolele XII - XVI; Gheorghe Anghel, 1986).
Este o rezervatie geologica si reprezinta un bloc calcaros cu orbitoline, cu importanta stiintifica, oferind totodata un aspect original in peisaj. Este considerata una dintre cele mai interesante formatiuni geologice din Muntii Metaliferi.
Pozitia geografica: in Muntii Trascaului, pe versantul stang al Vaii Ampoiului, la marginea de vest al satului Tauti, la circa 60 m pe versant fata de drumul national din lungul acestei vai: altitudinea 335 m.
Foaia de harta si coordonatele: L-34-71-D-b-4; 1:10000; 46005’55’’lat.N; 23027’30’’long.E.
Cai de acces: pe DN 74A modernizat ce uneste Alba Iulia cu Abrudul pana in satul Tauti, la 250 m de ultima casa spre Metes, intr-o curba a acestuia, stanca este perfect vizibila. Din drumul national nu exista o poteca clara de acces pana la blocul calcaros. Tot aici se poate ajunge si cu trenul local pe ecartament normal intre Alba Iulia si Zlatna pana la halta Tautul Ampoiului, de unde este necesara parcurgerea pe sosea a distantei de 1 km.
Anul infiintarii si documentul de constituire: 1969, Decizia nr. 175/1969 a Comitetului Executiv al Consiliului Popular Judetean Alba.
Geologia. Reprezinta un strat de calcar fosilifer prins in mijlocul unei formatiuni tipice de widflis, depusa haotic in conditii de instabilitate de sedimentare. Stratul a fost sedimentat in marea cretacicului mediu, miscarile tectonice redresandu-l la verticala, iar eroziunea dezgolindu-l si detasandu-l in relief.
Relieful. Piatra Corbului de la Tauti este un martor de eroziune calcaros, puternic diaclazat in toate directiile, cu precadere pe aliniamente orizontale si cvasiverticale. Poalele versantului sub blocul calcaros sunt incarcate de materialul desprins selectiv, dar nefixat.