PRIMARIA COMUNEI METES

Datini si Obiceiuri din Presaca Ampoiului

Din cele mai vechi timpuri, satul Presaca Ampoiului a fost un sat plin de obiceiuri, care au fost transmise din generatii in generatii. Cele mai aparte obiceiuri din satul Presaca Ampoiului sunt cele legate de Sarbatoarea Sfintelor Paste, motiv pentru care Traian Nicolae Ursales, sugestiv, a numit aceste obiceiuri ca Sarbatoarea "Traditii Presacane", care dupa numai un an de mediatizare a fost cuprinsa in "Calendarul manifestarilor artistice propuse de catre Centru Judetean pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale Alba".
In continuare se vor trece in revista toate obiceiurilr existente in satul Presaca Ampoiului

Obiceiuri de florii si de paste
In duminica de florii, dupa ce vin de la biserica, oamenii satului merg la “prescurarita” (femeia care face painea pentru biserica), pentru ai duce faina pentru painea de paste si bani pentru a cumpara vinul pentru paste. In aceasta duminica tot satul este in miscare. Din faina se face paine pentru paste, iar din ce ramane, prescurarita face aproximativ 150 de colacei mici pentru copiii satului. De asemenea se fac 5-6 colaci mai mari pentru slujitorii bisericii, precum si un colac mare numit “colac-parastas”.se fac
Joi dimineata, o parte a satenilor, imbracati in haine populare, participa la “aducerea painii si vinului pentru Pasti in biserica”. In sunetul clopotelor de la biserica are loc slujba de binecuvantare, ce are loc la prescurarita acasa, dupa care preotul da sarcini celor prezenti astfel: cativa barbati duc vinul, altii duc "desagii" cu painea, iar alti doi sunt pusi sa duca 2 prapori. Se ajunge la biserica si se "baga pastele in biserica" unde sunt sfintite. Joi seara oamenii participa la biserica la “slujba celor 12 evanghelii”. Vinerea de paste, este permis doar vopsitul oualor, la care se folosesc cojile de ceapa sau galos rosu, iar vineri seara se merge din nou la biserica unde se participa la slujba de inmormantare a Mantuitorului, tot atunci are loc inconjorul (de trei ori) bisericii cu lumanari aprinse fiecare participant, dupa care toti oamenii intra in biserica pe sub o panza pe care este chipul lui Isus Hristos.
In duminica Pastilor, oamenii se trezesc pe la orele 3 dimineata pentru a participa la sfanta slujba a invierii Domnului Isus Hristos, dupa care ies in fata bisericii unde are loc slujba de inviere a mortilor, iar apoi fiecare om primeste Sfintele Pasti. Odata ajunsi acasa oamenii mananca prima data din Sfintele Pasti, dupa care ciocnesc un ou rosu. La masa de paste nu lipsesc ouale rosii, friptura de miel si cozonacul.
Dupa o odihna binemeritata, in jurul amiezii, oamenii se imbraca in haine populare si se duc in cimitir, unde se cionesc oua rosii, se fac poze, se povesc cate si mai cate si se admira echipele de flacai care joaca "lopta in bata", iar in jurul orei 18 intra la slujba de vecernie ce are loc in biserica, dupa care se intorc acasa, isi vad de animale si se pregatesc pentru a doua zi de paste cand are loc intalnirea cu fiii satului si alti oaspeti care participa la "Traditii Presacane".

Sarbatoarea "Traditii Presacane" consta in 3 mari obiceiuri, foarte interesante si in acelasi timp foarte rar intalnite. Acestea sunt: - "pomeana copiilor"; "fugaritul mirelui" si "jucatu’loptii-n bata". Aceste obiceiuri sunt foarte vechi, deoarece, astazi oameni in varsta de peste 80 de ani, spun ca ei asa le stiu si ca s-au transmis din generatii in generatii, aproape fara intrerupere, dar care nu au fost mediatizate pana in 2006, cand prin stradania cons. jud. Traian Nicolae Ursales (fiu al satului) a avut loc prima data o metiatizare care s-a dovedit a fi de un real succes, deoarece la acesta sarbatoare, pe langa satenii din sat si fiii satului, au participat foarte multi oameni, care nu au avut de-a face cu satul Presaca Ampoiului, si care au fost foarte impresionati de naturalitetea obiceiurilor, de costumele populare a satenilor si de faptul ca acestia din urma au fost foarte primitori. In continuare se vor detalia toate cele 3 obiceiuri in parte.

"Pomeana copiilor"
Luni, a II-a zi de Paste, dupa Sfintele Pasti, se slujeste Sfanta Liturghie dupa randuiala stramoseasca, dupa care slujitorii impreuna cu credinciosii iasa afara din Biserica, pentru a lua parte la obiceiul efectiv.
Pe latura de miaza-zi a bisericii la cativa metri de peretele bisericii, prescurarita, ajutata de cateva femei din sat, imbracate in haine populare, aseaza colaceii de care am amintit pe doua randuri, jos pe iarba. Deasupra (fiecarui colacel) interiorului gol al fiecarui colacel, femeile din sat pun cate un ou rosu. Distanta intre randuri este de cca.1,5 m
Pe rand colaceii se aseaza la o distanta de cca. 0,4-0,5 m unul de altul, in asa fel incat sa poata sta copiii comod unul, langa altul.
Toti copiii din sat incepand de la cei care abia merg in picioare, pana la cei din ultimele clase al Scolii Generale sunt prezenti la biserica si se aseaza fiecare in fata unui colacel cu ou rosu. Mamele copiilor stau in spatele acestora spre a-I supraveghea. La capatul dinspre apus al randurilor se aseaza o masa. Pe acea masa se pun cartile de slujba, colacul-parastas, un litru de vin si cativa colacei. In jurul mesei sta preotul si ceilalti slujitori, pentru a face slujba indatinata. Multimea credinciosilor inconjoara acest cadru de un pitoresc deosebit, iar dupa ce a avut loc sfintirea tuturor colaceiilor si a oualor, toti copiii isi ridica colacul si oul, cel mai adesea colacul este mancat de copii, chiar la biserica in timp ce are loc cel de-al doilea obicei foarte vechi "fugaritul mirelui". Obiceiul "pomeana copiilor" imbina utilul cu placutul, deoarece este frumos pentru toata lumea, dar are si o intrebuintare bisericeasca, deorece este ca o pomana data in numele celor morti si care nu au fost pomeniti niciodata la biserica.
Pomeana copiilor este un obicei unic in judetul Alba si probabil ca si in intreaga tara si impreuna cu celelalte obiceiuri este un prilej de intalnire intre fiii satului si cei care au ramas la glie.

Fugaritul mirelui
Si originea acestui obicei se pierde in negura vremii, chiar daca acesta a mai fost intrerupt cativa ani. Obiceiul consta in faptul ca baiatul din sat care s-a casatorit in ultimul an (de la pastele anterioare pana la cele cand are loc obiceiul), trebuie sa fie "fugarit" de catre doi feciori (necasatoriti) din sat. Se da ca punct de plecare locul unde are loc pomeana copiilor (mirelui I se da un avans de cca. 50-100 m, semn ca este casatorit, are greutati si trebuie sa aiba un avans, fata de cei doi feciori, care sunt alesi de feciorii satului in prima zi de paste. In trecut cei doi feciori se alegeau chiar la nunta celui care s-a casatorit. "Mirele" trebuie sa alerge pana la un loc stabilit de comun acord cu cei doi feciori, dupa care trebuie sa se intoarca in acelasi loc. In tot acest timp satenii satului stau adunati langa biserica pentru a vedea spectacolul oferit de cei 3 protagonisti, adeseori se intampla sa se faca galerie cu indemnuri asupra celor 3. Daca "mirele" este prins de feciori, acesta trebuie sa de-a de baut celor doi, care ii vor spune ca l-a tinut prea bine nevasta, ca s-a ingrasat, ca a facut burta si ca s-a "ramolit".

Pentru feciorii care il prind pe mire, pe langa ca primesc de baut, este o mandrie si se spune ca acei feciori in vara care urmeaza vor fi foarte buni la lucru, vor termina muncile campului foarte repede, dar si ca s-ar putea sa se insoare in anul care urmeaza. Daca mirele nu este prins de feciori, el primeste de baut de la acestia si este o mandrie pentru el ca a ramas tanar si ca, chiar daca este casatorit nu se da pe "fecioria" celor necasatoriti.

Jucatu’ loptii-n bata
Acest obicei se desfasoara in partea sudica a cimitirului si are loc atat in prima zi de paste, cand are loc intre feciorii din sat, care se impartin doua echipe, dar si in a doua zi de paste, cand are loc intre localnici si fii ai satului, reintorsi acasa, sau mai interesant este faptul ca are loc intre localnici si oficialitati, presa, sau alti invitati.
In ceea ce priveste jocul acesta se desfasoara astfel: Se aleg doua echipe formate din 5 pana la 8 persoane. Se traseaza terenul de joaca astfel incat exista un tarus de plecare si unul la care trebuie sa se ajunga, dupa care sa se intoarca inapoi, fara a fi lovit cu "lopta" (minge confectionata din carpe). O echipa este la "prindere – ochire" iar o alta la "bataie – fugire". Cand o echipa este la bataie, fiecare jucator are dreptul sa de 3 ori cu o bata in "lopta", pe care i-o serveste un jucator advers, dupa care se duce la tarusul de start si trebuie sa fuga pana la tarusul din capatul terenului, pentru ca apoi sa ajunga inapoi, fara a fi "ochit" cu "lopta". Daca este "ochit" de vre-un jucator din echipa care se afla la "bataie – fugire", cele doua echipe isi schimba rolul, iar echipa celui lovit trece la "prindere – ochire". Pierde echipa care se afla cel mai mult timp la “prindere – ochire”. Daca toti jucatorii echipei aflati la "bataie – fugire", dupa ce au dat de 3 ori fiecare cu "bata in lopta", nu reusesc sa fuga si sa se intoarca la locul initial, echipa acestora este blocata pentru ca nu mai are cine sa loveasca lopta, si este declarata invinsa, jucatorii acesteia fiind considerati "blegi" ca nu sunt in stare sa fuga. La tot acest spectacol care are loc atat in prima zi de paste, cat si a doua zi de paste, priveste tot satul, impreuna cu oaspetii, care vocifereaza pe margine cuvinte la adresa celor care nu pot fugi. Se spun cuvinte de genul: nu poate fugi ca bea prea mult, sau ca fumeaza prea mult, etc.
Dupa ce au loc cele trei obiceiuri de o autentiticitate rar intalnita, tot alaiul de oameni merg catre caminul cultural, unde oaspetii sunt serviti cu o masa mocaneasca, ce consta in: miel fript la caldarusa, mamaliga si mai ales balmos, care este specific satului Presaca. Dupa ce se serveste masa, in incinta Caminului Cultural are loc un spectacol folcloric, la care participa Grupul Folcloric "Dor si Suflet Presacan", "Calusarul din Presaca", solisti vocali din satul Presaca, pe langa care sunt invitati si alti solisti vocali din zona Vaii Ampoiului. Sarbatoarea are loc pana seara tarziu fiind o reala sarbatoare pentru locuitorii satului Presaca si a intregii Vai a Ampoiului, precum si a oaspetilor, care de la an la an sunt tot mai multi.

Obiceiuri de Sfantul Gheorghe
In ajunul sarbatorii de Sfantu Gheorghe, copii aduc ramuri de salcie infrunzita pe care le atarna in poarta si la usa grajdiului, pentru a nu se apropia "strigoii" si "moronitele" (cele care iau laptele de la vacile oamenilor) de vacile acestora.

Obiceiuri de Rusalii
In duminica de Rusalii se merge la biserica, dupa care se iasa cu praporii in cimitir, unde se continua slujba de sfintire a holdelor. Doua, trei femei aduc cateva maini de holda, care se sfinteste, dupa care se pune in praporii care se reintroduc in biserica cu holda pe ei. Acest obicei de sfintire a holdelor este pentru a fi grau cat mai mult.

Obiceiuri la Sanzaiene
In ajunul sarbatorii sanzaienelor, copiii trebuie sa aiba grija sa stranga sanzaiene de pe camp, pe care trebuie sa fie puse in poarta fiecarui gospodar, dar si la usa grajdului sau a cocinii, pentru ca, casa sa fie ferita de rau.

Obiceiuri la Craciun
In ajunul Craciunului, dar si in prima zi si a doua zi de Craciun se merge cu colinda, cu steaua, cu craii si cu calusarii.
Colinda este un obicei care il practica oamenii maturi, deobicei se aduna mai multi feciori si fete intr-un loc si se duc la colinda prin tot satul, odata ajunsi la o casa in care sunt feciori si fete, acestia sunt luati in echipa si se merge mai departe. Nu se merge pe bani, dupa ce se colinda, colindatorii sunt serviti cu cozonac, prajituri si tuica sau vin.
Cu steaua merg cate 2,3 baieti de 6 pana la 12 ani. Acestia merg din casa in casa avand cu ei o stea (facuta dintr-o sita) impodobita astfel incat toata straluceste, la fiecare casa canta cate o colinda, in schimbul careia primesc bani si dulciuri.
Cu craii merg feciori de la 14 pana la 20 de ani, sunt in numar de cinci, repartizati astfel: irod imbracat in haine rosii; popa imbracat in negru; melfior imbracat in roz, gaspar imbracat in albastru si valtezar imbracat in galben (cei trei crai si irodul poarta cu ei sabii). Se merge din casa in casa, unde se spune mai intai piesa crailor, dupa care se canta o colinda. Acestia sunt rasplatiti cu bani, fiind ca aduc in case vestea nasterii Domnului Isus Hristos.
Cu calusarii merg atat feciorii de la 18 ani in sus, cat si barbati insurati. Ei sunt insotiti de un instrumentist cu taragot, sau acordeon, iar calusarii joaca piesa calusarilor pe muzica. Calusarii sunt imbracati in haine populare, avand la picioare legati niste zurgalai care sa faca cat mai multa galagie. Cu banii pe care ii primesc de la oameni, calusarii fac joc la camin, unde sunt invitati toti satenii care i-au primit in casa.

Obiceiuri la Boboteaza
In ajunul Bobotezei, in zilele de 4 si respectiv 5 ianuarie, preotul satului, insotit de crasnic si de unul sau doi cantori, merg "cu crucea". Obiceiul consta in faptul ca preotul cu ceilalti slujitori, incep dis de dimineata, dintr-un capat al satului, mergand din casa in casa si cantand “Cantarea Iordanului”, pentru care sunt rasplatiti de catre sateni cu bani.
Cantarea Iordanului
In Iordan botezandu-te tu doamne,
Inchinarea treimii ni s-a aratat,
Caci glasul parintelui a marturisit tie,
Ca fiu iubit pe tine numindu-te……
Dupa ce se termina de cantat "Cantarea Iordanului" preotul sfinteste cu aghiasma, casa oamenilor si ii boteaza cu apa pe cap pe cei care sunt acasa, dupa care se incaseaza "contributia" cu care fiecare satean este dator preotului. Unul dintre cantori are in spate si o pereche de desagi, in care baga graul pe care il primeste de la sateni.
In ziua de boboteaza toate femeile din sat duc in diferite vase, apa la biserica, care dupa ce are loc slujba cuvenita acestei zile, se sfinteste apa adusa de femei. Aceasta apa sfintita este folosita pe tot parcursul anului in curs, in caz de boala la oameni si animale si se spune ca apa sfintita in casa este buna pentru ca fereste casa acea de rele.

Sazatoarea
Sazatoarea este un obicei foarte vechi in Presaca Ampoiului, care se pierde in negura vremii. Sazatoarea este un obicei care aduna mai multe femei, fete si feciori la o singura casa. Femeile isi aduceau lucru de mana: torceau canepa sau lana. Faceau legaturi pe raschitor (un par lung de cca. 1,5 m, la ambele capete terminat in forma de cruce), pe care se intindeau firele de pe fus, altele faceau ciorapi de lana. La sazatori se cantau cantece vechi, doine, balade si se povesteau intamplari de prin sat. Dintre cantecele foarte vechi, cantate la sazatoare in Presaca Ampoiului amintim:
Cand vi bade-n sazatoare, la, la
Nu sta la usa-n picioare, la, la
Uitate-n casa de-a randul, la, la
Si te-aseaza une ti gandul, la, la
Asat-I casa de nuiele, la, la
Fetile-s mai tinerele, la, la
Dicolo-I casa de barne, la, la
Fetele-s mai batrane, la, la.
Scopul sazatorii era distractia, deoarece, dupa venirea feciorilor, incepea jocul si voia buna. Pana la sosirea feciorilor fetele stateau cu un ochi la furca si cu celalalt la usa sa vada daca vin feciorii. Dupa venirea feciorilor, se incepea jocul, iar tinerii se distrau de minune. Sazatorile se tineau iarna pana la prinderea postului de Pasti.
Biserica ortodoxa, construita in jurul anilor 1762, poarta hramul “Sfantului Nicolae” se afla in partea centrala a satului, avand o vedere extraordinara, tinand cont ca este situata deasupra satului, iar de aici se vede intreg satul Presaca Ampoiului, precum si satele invecinate: Fenes, Galati, Patranjeni. Deseori, biserica este locul de intalnire a fiilor satului, cu localnicii care au ramas la glia stramoseasca.
In Cimitirul care se afla situat in jurul bisericii, mormintele sunt grupate pe familii si neamuri, iar in acest cimitir au fost inmormanatati si multe personalitati ale satului, evidetiindu-se mormintele lui Nicola Stefan – Comandantul Garzii Nationale locale la Marea Unire de la 1918, si a fiului acestuia Nicola Remus – caporal in Garda Nationala locale de la Marea Unire de la 1918. Deasemenea aici se afla mormintele fostilor preoti Mihaila Nicola, cel care impreuna cu alti 3 preoti din satele invecinate au facut in 1876 a facut un memoriu Pretoriului din Alba iulia, prin care cerea sa fie recunoscuta Limba Romana in Transilvania.
Scoala in satul Presaca Ampoiului, a avut cel putin 3 locatii : in cimitir pana in 1911, dupa care s-a mutat in centrul satului, unde acum se afla caminul cultural, iar din 1947 incoace scoala este cea din figura de mai jos, cladire renovata in 2008.
Satul Presaca Ampoiului a fost primul sat de pe Valea Ampoiului care la nivelul anilor 1950 a avut un camin cultural. In acest sediu isi desfasoara activitatea grupul folcloric « Dor si Suflet presacan » precum si grupul "Calusarul din Presaca"
Obeliscul comemorativ, care se afla in partea stanga a drumului, imediat dupa ce se intra in Presaca, dinspre Alba Iulia. In anul 1998, la initiativa ministrului Comertului de atunci a Ungariei – Lukacs Bela (cel care a scapat cu viata, la doar 3 ani, in urma macelului care a avut loc in acest loc in 24 octombrie 1848), s-a ridicat acest obelisc, care are o inaltime de 5 m, iar pe monument se afla inscriptionat: “PAX 1848-1898”. Obeliscul s-a ridicat pe locul unde a fost una din cele doua gropi comune in care au fost inmormantati cei cazuti in macelul ce a avut loc in 24 octombrie 1848. In partea dreapta a drumului se afla cealalta groapa comuna in care au fost inmormantati cei cazuti in lupta din 24 octombrie 1848. Documenytele gasite spun ca in cele 2 gropi comune ar fi fost inmormantati aproximativ 600 de oameni.
Monumentul eroilor se afla in centru satului in apropierea bisericii si cuprinde numele celor 16 eroi cazuti in primul razboi mondial si a celor 20 de eroi cazuti in cel de al doilea razboi mondoial. Monumental a fost ridicat la initiative unui fiu al satului - Traian Nicolae URSALES in anul 2007.
Pestera "“Sura de piatra" se afla in partea nord vestica a satului Presaca Ampoiului, mai precis pe valea Bibartului. In aceste locuri s-au descoperit doua piese de ceramica din epoca feudala (sec. XIV-XVIII), care in prezent se afla la Manastirea de la Patranjeni, unde au un loc de cinste. Aceste 2 obiecte cu simbolistica crestina au fost primele descoperite pana acum pe teritoriul judetului Alba, ceea ce ne duce la concluzia ca aici in epoca feudala ar fi fost un lacas de cult (manastire, sau schit). Faptul ca acesta pestera a fost locuita reiese si din discutia avuta cu Dad Miron (89 de ani, in 2007) din Lunca Metesului, care spune, ca atunci cand era el copil, mai in sus de pestera se mai vedea "fusul" unei roti de moara, semn ca aici ar fi fost si o moara pe apa.
De remarcat ca primavara aici la pestera este o zona extraordinara deoarece in jurul acestei pesteri este plin de ghiocei.
Piatra Bratii se afla in partea sud-vestica a satului Presaca Ampoiului. In aceasta piatra este o pestera mica, sub forma unui cuptor. Existenta acestui “cuptor” face ca atunci cand un om striga in apropiere de Piatra Bratii, sa existe un ecou foarte interesant. In acest loc au fost gasite multe vase din ceramica din epoca bronzului, Cultura “Cotofeni” si "Soimus". In ultimele doua secole, Piatra Bratii era folosita si ca procedeu (nu tocmai ortodox) de “lichidare” a cainilor, care nu mai dadeau randament. Astfel se duceau cainii pe piatra, de unde erau impinsi jos, unde ajungeau morti.

Piatra Bolca se afla in partea central spre sud-estica a satului si este constituita din doua corpuri distincte, de culoare alba. In acest loc se spune ca pe vremuri erau foarte multi “ghiezuri”, animale care atacau “barbatia” la barbati, motiv pentru care si astazi s-a transmis teama barbatilor de a se apropia de prea mult de acest loc, iar atunci cand se apropie, o fac cu multa grija.

Piatra Dumbravii se afla in partea nord-estica a satului Presaca Ampoiului. De aceast loc se leaga multe dintre luptele pe care le-au dus mosii si stramosii nostri, deseori, fiind turnul de veghere a locuitorilor satului Presaca, impotriva dusmanilor. Tinand cont de foarte buna vizibilitate, a acestui loc, aici au urcat si in 1848, niste strajeri, care urmareau cand vin in sat trupele maghiare. De acolo s-a dat startul luptei impotriva supritorilor maghiari, coborandu-se pe drumul care ajunge exact in locul unde au avut loc incidentele de la 24 octombrie 1848.

Piatra Nasoaiei si Magulicea se afla in apropierea locului unde au avut loc sangeroasele evenimente de la 24 octombrie 1848. Se spune ca la magulice ar fi fost gasit o Closca cu pui de aur.

Piatra balaurului de la Gura Ursului, se afla la intrarea in satul Presaca Ampoiului, (dinspre Alba Iulia) si este situata chiar deasupra izvorului cu apa de la acel popas turistic. Se spune de catre batrani ai satului ca deasupra acestei pietre statea un balaur mare cu sapte capete, balar botezat de catre localnici “ursu”. Acel balaur era foarte periculos, deoarece, nu indraznea nimeni sa mearga pe drumul care unea Alba Iulia de Zlatna, decat in zile ploiase, cand balaurul respectiv trecea Ampoiul, mergand pe valea alaturata, astazi “Valea Ursului”. Acel balaur statea intins la soare deasupra izvorului, de unde pazea daca vine vre-un om pe care sa-l manance. Mai marii vremurilor de atunci au dat ordin la un puscarias cu pedeapsa pe viata sa-l impuste pe acest balaur, iar daca reuseste acest lucru, va scapa de inchisoare. Astfel intr-o zi calduroasa, acel puscarias, calare pe un cal, cu o pusca in stilul vechi de atunci, a trecut in fuga pe la locul unde statea balaurul si l-a puscat, iar calul a fugit, fara a mai putea fi oprit pana in apropiere de Almas, unde au crapat atat calul cat si puscariasul care a impuscat pe balaur. Dupa ce a fost impuscat balaurul, pe Ampoi a curs timp de trei zile, numai sange. Dupa aceste evenimente locului unde s-a aflat balaurul (numit de localnici “ursul”), I s-a dat numele de “Gura Ursului”, iar la raul de peste Ampoi, I s-a dat numele de “Valea Ursului”.
Locul numit “Bisericuta” este locul unde a fost vechea bisericuta din lemn a satului. Acest loc este cu atat mai important cu cat aici a avut loc tiparirea Catehismului Calvinesc in anul 1640.

Moara pe apa si presa de ulei, actualmente proprietatea primarului Traian Nicolae Ursales, care le-a mostenit de la bunicul sau Traian Ursales. Aceste doua obiecte se afla pe Valea Mare la casa cu numarul 111