PRIMARIA COMUNEI METES

Metes
Satul Metes aflat initial pe pantele versantului stang al Vaii Ampoiului, coborand apoi drumul de pe Valea Ampoiului (DN 74). La ora actuala este un sat de vale adunat pe terasa Ampoiului cu unele gospodarii risipite pe versantul stang al Ampoiului si pe paraul Valea Metesului.
Metesul a luat nastere prin secolul XVIII prin coborarea spre Ampoi a localitatilor ce populau actualul catun Isca, unde traditia plaseaza si biserica "batrana"a satului, pe "Varful Popii".
Matematic, este situata la intersectia paralelei de 46006’ lat.N cu meridianul de 23025’ long.E. Localitatea are un intravilan cu o suprafata de 54,13 ha cu urmatoarea structura de folosinta: pe terasa stanga a raului Ampoi si pe Valea Metesului, in zona confluentei acestora - Trupul 1 si pe terasa stanga a raului Ampoi - Trupul 2 (la circa 200 m est de Trupul 1).
In intravilan exista 70 de gospodarii din cele 182 ale localitatii. Restul gospodariilor, locuite si nelocuite sunt situate in extravilan, fiind risipite pe versantii stangi ai vaii Ampoiului, Metesului, Albinii si Iscai.

Valea Metesului. Intre Dosul Blidarului (1094 m), unde se afla obarsia, si punctul de confluenta (320 m), pe o lungime de circa 8 km prezinta o denivelare de aproape 800 m. Inclinarea maxima a talvegului se suprapune pe rocile mai dure ale neocomianului, in care sunt intercalate benzi de ofiolite. Pe panta longitudinala se domoleste in zona stratelor de Metes, care opun eroziunii o slaba rezistenta. De altfel insasi Depresiunea Ampoi-Ampoita a fost sculptata intre aceste roci. Exista o corelatie perfecta intre inclinarea talvegului si profilul transversal, care la randul lui prezinta ingustari in cea mai mare parte a vaii, imprimandu-i caractere de defileu. Valea se largeste brusc la debusarea in depresiune, datorita constructiei litologice amintite. In stratele de Metes sunt predominante rocile plastice, care provoaca alunecari de teren , procese care au stat la baza largirii vaii, care de altfel sunt extrem de numeroase si in prezent. De fapt, valea la care ne referim poarta numele de Metes dupa unirea Vaii Iscai cu Valea Albinii.

Valea Albinii este ceva mai scurta decat Valea Iscai si in partea ei superioara curge pe flancul sudic al sinclinalului umplut cu depozite cretacice. Fiind paralela cu axul sinclinalului, valea este asimetrica, avand caracter subconsecvent. Ceea ce este specific pentru Valea Albinii este faptul ca in adancirea ei a dezgolit numeroase olistolite, inglobate initial in masa de flis creatic. Pe unele dintre ele le-a ocolit, iar pe altele le-a intersectat epigenetic, creand o cheie intrerupta de nenumarate ori, sau mai bine zis, un sir de mici sectoare de chei. Este interesant ca aceste mici chei scot in evidenta, extrem de clar, mai multe aspecte, rezultat al modelarii fluviatile in conditiile eroziunii selective. In primul rand, in fiecare cheie apare o ruptura de panta, materializata prin mici cascade si repezisuri; in al doilea rand, valea se ingusteaza brusc in zona olistolitelor; iar in al treilea rand, in anumite sectoare este evidentiat rolul structurii. La baza cascadelor si repezisurilor apar marmite torentiale tipice. Se intalnesc de asemenea o serie de urme de marmite la niveluri superioare. La baza versantilor se astern trene de grohotis, in mare parte fixat.

Piatra Varului

Categoria si importanta rezervatiei: geologica, reprezentata printr-un bloc calcaros de forma piramidala, inalt de 48 m, ce rasare din padurea de foioase de pe malul drept al Ampoiului.
Pozitia geografica: in partea sudica a Depresiunii Ampoi - Ampoita, la circa 300 m de raul Ampoi; altitudinea 350 m.
Foaia de harta si coordonatele: L-34-71-D-b-3; 1:10000; 46006’10’’lat.N; 23026’20’’long.E.
Cai de acces: pe DN 74 Alba Iulia - Abrud pana la km 21, in centrul comunei Metes (Consiliul Local), de unde se traverseaza spre sud raul Ampoi in satul Valeni. Din apropierea haltei C.F.R. se urmareste poteca paralele ce merge spre Alba Iulia, circa 1,2 km prin padure pana intr-o poiana, de unde se urca inca 250 m pana la Piatra Varului sau se merge pe drumul ce urca prin padure pana la poiana unde se afla stanca.
Suprafata si limitele: 0,20 ha, blocul de calcar avand dimensiunile de 50 m x 40 m.
Limitele. Rezervatia propriu-zisa cuprinde numai blocul de calcar, dar zona tampon se extinde pe 200 - 300 m in jur, incluzand atat padurea, cat si pasunea din partea de nord si nord-vest, in care nu se vor amplasa constructii si nu se vor exploata calcare.
Anul infiintarii si documentul de constituire: 1995, Hotararea Consiliului Judetean Alba nr. 20.
Geologia. Reprezinta o clippa de calcare jurasice sub forma de olistolite ce domina formatiunile sedimentare alcatuite din conglomerate, gresii, argilite (wildflisch) cretacice inferioare, puternic erodate.